Decizia CCR nr. 281/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul face referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la considerentele de principiu cuprinse în Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, reținând că prin textul de lege criticat s-a stabilit un criteriu care discriminează cetățenii. Aparent, criteriul de diferențiere este conform scopului legii, însă acest scop în sine este neconstituțional. Astfel, dreptul comun aplicabil tuturor persoanelor în materia plății și a garanției executării obligațiilor îl constituie prevederile art. 1.492 și ale art. 2.324 din Codul civil. Conform art. 1.492, darea în plată este posibilă în orice situație dacă există consimțământul creditorului. Or, Legea nr. 77/2016 instituie o diferențiere între debitorii avuți în vedere de Codul civil și cei avuți în vedere de această lege, de vreme ce numai aceștia din urmă nu mai au nevoie de consimțământul creditorului pentru a se libera de obligație. Deși scopul legii este restabilirea echilibrului contractual, astfel cum se arată și în expunerea de motive, protecția efectiv oferită nu se raportează la situația concretă a consumatorului. ...