Decizia ÎCCJ nr. 367/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Pentru a evalua dacă sesizarea este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției practicii judiciare neunitare la nivel național - se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege. ... 28. Sesizarea este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4 ale aceleiași ordonanțe de urgență, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 29. În urma coroborării art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că sesizarea formulată în baza acestui act normativ special trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice (inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal) sau stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie (inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice), indiferent de natura și obiectul proceselor, calitatea părților ori instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 30. Evaluând elementele sesizării, se reține că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale enunțate, întrucât, referitor la primele trei întrebări, nu se verifică cerința existenței unei chestiuni de drept, iar, relativ la ultima întrebare, nu se întrevede că de lămurirea problemei respective depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 31. Referitor la existența unei chestiuni de drept, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 o prevede drept condiție de admisibilitate a sesizării, iar, potrivit preambulului ordonanței de urgență, la adoptarea sa s-a ținut seama și de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. Așa fiind, jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu această condiție, rămâne actuală și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 32. În lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că problema de drept ce se cere a fi lămurită trebuie să presupună serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, astfel încât să necesite rezolvarea de principiu în procedura hotărârii prealabile, iar nu interpretarea și aplicarea unui text de lege clar, în raport cu circumstanțele particulare ale litigiului, ori existența unor simple obstacole, ce ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei. Cu alte cuvinte, problema de drept trebuie să fie veritabilă sau dificilă, adică susceptibilă de interpretări diferite și controversate, din cauza lipsei de claritate a normei juridice, a caracterului incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni justificate, față de imprecizia textului legal, care, pe baza interpretării, printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina o jurisprudență neunitară. ... 33. Tot în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că natura complexă sau, după caz, precară a normei legale, de natură a conduce la interpretări diferite, precum și dificultatea instanței de trimitere în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în cuprinsul încheierii de sesizare, care trebuie să fie motivată în așa manieră încât să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația instanței de judecată de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unui text de lege nu poate declanșa mecanismul hotărârii prealabile. ... 34. Prin urmare, concluzia instanței de trimitere, în sensul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmată de expunerea clară a punctului său de vedere, care nu indică, în concret, nicio dificultate de interpretare a normei de drept, nu sunt suficiente, fiind necesară prezentarea argumentelor pentru care există o reală dificultate de interpretare, întrucât prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă au în vedere dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept esențiale și controversate, ce prezintă o dificultate suficient de mare, rezultată din dispoziții legale complexe, îndoielnice sau lacunare. ... 35. Or, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere nu a motivat îndeplinirea condiției privind existența unei chestiuni de drept dificile și, totodată, cu privire la primele trei întrebări (referitor la ultima întrebare, instanța de trimitere a omis să își exprime punctul de vedere), a expus o interpretare clară, fără a prezenta și argumenta diferitele interpretări posibile ale dispozițiilor legale sau elemente care să conducă la concluzia că acestea ar avea caracter complex, lacunar ori contradictoriu. ... 36. Astfel, cu privire la prima întrebare formulată, instanța de trimitere a arătat că admisibilitatea acțiunii în constatare, dacă nu se contestă actele administrative de încadrare pe funcția publică, implică analiza jurisprudenței cu caracter obligatoriu a instanței supreme, cu luarea în considerare a specificului speței. Referitor la a doua întrebare, a opinat că, pentru încadrarea în condiții de muncă speciale, polițistul trebuie să își desfășoare efectiv activitatea în cadrul compartimentelor prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004. În ce privește a treia întrebare, instanța de trimitere a învederat că noțiunea de prelucrare automată a datelor, în sensul cap. II pct. 8 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, presupune intervenția efectivă asupra datelor accesate. ... 37. În acest context, se constată că instanța de trimitere nu se confruntă cu o reală dificultate de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, care să necesite declanșarea mecanismului hotărârii prealabile; în condițiile în care, din încheierea de sesizare, nu rezultă dificultatea interpretării normelor de drept în discuție, ci doar nevoia instanței de trimitere de confirmare a propriei modalități de interpretare, nu se poate reține că problemele de drept care se cer a fi lămurite prezintă o dificultate suficient de mare, instanța supremă neputând fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării efective a unei cauze, întrucât această operațiune intră în competența exclusivă a instanței de judecată. ... 38. Mai mult, analizând hotărârile judecătorești definitive, ce au fost înaintate de către curțile de apel, se constată că instanțele de judecată nu s-au confruntat cu un grad mare de dificultate, atunci când, în cauzele cu care au fost învestite, au avut de stabilit admisibilitatea acțiunii în constatare sau de interpretat și aplicat prevederile cap. II pct. 8 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, fiind deja conturată o practică majoritară, în sensul că: (i) nu este admisibilă acțiunea în constatarea desfășurării activității în condiții speciale de muncă, dacă nu se contestă actele prin care a fost încadrat reclamantul în alte condiții de muncă; (ii) pentru a fi încadrat în condiții speciale de muncă, polițistul trebuie să își desfășoare efectiv activitatea în cadrul compartimentelor prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004; (iii) prelucrarea automată a datelor, în sensul cap. II pct. 8 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, nu implică doar accesarea sistemului informatic, ci presupune modificarea informațiilor accesate, prin metodele prevăzute de lege. Relativ la ultima întrebare, curțile de apel nu au transmis practică judiciară. ... 39. În concluzie, observând încheierea de sesizare, dar și hotărârile judecătorești definitive înaintate de către curțile de apel, se reține că rezolvarea chestiunilor ce fac obiectul primelor trei întrebări presupune realizarea unui raționament judiciar simplu, prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale (metodele de interpretare a normelor juridice), în scopul stabilirii sensului noțiunilor folosite de către legiuitor și a scopului avut în vedere la edictarea normelor în discuție, ceea ce reprezintă o chestiune obișnuită cu care se confruntă, în mod permanent, instanțele de judecată și care, raportat la elementele concrete ale cauzei, nu prezintă o dificultate suficient de mare, care să fie născută dintr-o reglementare legală complexă, contradictorie, incompletă sau neclară. ... 40. Referitor la ultima întrebare, respectiv dacă desfășurarea activității în condiții speciale de muncă este recunoscută și pentru perioada în care polițistul se află în concediu de creștere și îngrijire copil sau la seminare de formare profesională, nu se întrevede că soluționarea pe fond a cauzei depinde de dezlegarea acestei chestiuni. ... 41. În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere, astfel că aceasta din urmă trebuie să stabilească și să evidențieze existența unei strânse legături între dezlegarea chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea pe fond a cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers. ... 42. Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune că problema de drept ce face obiectul sesizării trebuie să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei. În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiția în discuție când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei ipotetice probleme de drept, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă, ori când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită. ... 43. Din această perspectivă, se observă că încheierea de sesizare nu cuprinde argumentele pentru care instanța de trimitere a apreciat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de dezlegarea chestiunii ce face obiectul ultimei întrebări. ... 44. Întrucât admisibilitatea sesizării trebuie analizată în raport cu circumstanțele concrete ale litigiului, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare și în lipsa prezentării unor argumente pertinente de către instanța de trimitere, nu se poate reține că există o strânsă legătură între chestiunea de drept ce face obiectul ultimei întrebări și fondul cauzei. Pe de o parte, atunci când a stabilit situația de fapt, prima instanță nu a reținut că reclamanta s-ar fi aflat în concediu de creștere și îngrijire copil sau la seminare de formare profesională în perioada 15.04.2006-10.07.2018. Pe de altă parte, în cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul nu a formulat nicio critică cu privire la acest aspect, nesusținând că soluția primei instanțe ar fi nelegală și din perspectiva faptului că reclamanta s-ar fi aflat în concediu de creștere și îngrijire copil sau la seminare de formare profesională în perioada pentru care a fost obligat să îi acorde acesteia drepturile cuvenite pentru activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă. ... 45. În considerarea celor expuse, constatându-se că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ... ...