Decizia ÎCCJ nr. 32/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 26. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivel național - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 27. Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 28. În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 29. Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept. ... 30. Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. De asemenea, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impune, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei „chestiuni de drept“, aptă a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare. ... 31. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de „chestiune de drept“, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023). Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014). ... 32. În cauză, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege „dacă persoanele având calitatea de personal militar și acces la informații clasificate au dreptul, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006, la un spor de 15% din solda lunară/salariul de bază, pentru păstrarea confidențialității, indiferent de clasele/nivelurile de secretizare la care au acces, potrivit avizului pe care îl dețin“. ... 33. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate“. Conform dispozițiilor art. 3 alin. (3) din aceeași ordonanță, „unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională“. La nivel infralegal, prin Ordinul M.A.I. nr. 121/2007 s-a stabilit că, pentru nivelul de acces la informații clasificate „secret de serviciu“ (situația reclamantului), se acordă un spor de confidențialitate de 8%. ... 34. Problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condițiile în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete sau neclare. În realitate, chestiunea de drept supusă dezlegării necesită realizarea unui simplu raționament juridic, care implică interpretarea gramaticală a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (3) din aceeași ordonanță și cu dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 121/2007. ... 35. În acest sens, se reține că din examinarea jurisprudenței și a punctelor de vedere teoretice înaintate de către curțile de apel a rezultat o singură interpretare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, și anume aceea că sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate se acordă în cuantum diferit, de până la 15%, în funcție de clasele/nivelurile de secretizare, luându-se în considerare certificatul/avizul de securitate deținut de către beneficiari. ... 36. De asemenea, punctul de vedere al instanței de trimitere, exprimat în cuprinsul încheierii de sesizare, este în sensul că acest spor se acordă prin raportare la clasele/nivelurile de secretizare la care au acces solicitanții, potrivit certificatului/avizului pe care îl dețin. În argumentarea acestei opinii instanța de trimitere a arătat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006 și ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007 rezultă că, la stabilirea procentului sporului pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, s-a avut în vedere clasa/nivelul de secretizare, stabilindu-se sporuri în cuantum diferit, între 8% și 15%, prin raportare la nivelul de secretizare la care are acces beneficiarul, potrivit certificatului/avizului de securitate pe care îl deține, astfel că nu există un temei legal care să impună stabilirea, în toate cazurile, în procentul maxim de 15%. ... 37. Se constată că instanța de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale și nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuție este susceptibilă a da naștere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal și nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligației de a interpreta și aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, neexistând riscul apariției unei practici neunitare, de natură să justifice intervenția instanței supreme. ... 38. Pentru argumentele expuse, se reține că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă. ... ...