Decizia CCR nr. 213/2020Punctul 17

17. În aceste condiții, Curtea constată că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, art. 222 alin. (10) din Codul de procedură penală - astfel cum a fost modificat prin art. I din Legea nr. 116/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016, ca urmare a publicării Deciziei Curții nr. 740 din 3 noiembrie 2015, precitată, în Monitorul Oficial al României, Partea I - prevăzând că „Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.“. Cu alte cuvinte, Curtea reține că cele șapte zile executate în arest la domiciliu de către autorul excepției vor fi luate în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a acestuia în cursul urmăririi penale, în acord cu prevederile constituționale ale art. 23 alin. (5) , astfel cum au fost interpretate de instanța de control constituțional prin Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015, precitată. ...