Decizia CCR nr. 216/2020Punctul 14

14. Curtea observă că art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a suferit, în timp, o serie de modificări și completări, alin. (1^2) al acestui articol - în prezent abrogat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013 - fiind introdus prin art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, cu următorul conținut: „(1^2) Departamentul Național Anticorupție este competent să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.“ Ulterior, art. 13 alin. (1^2) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 26 iunie 2013, în sensul că „(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal.“ Același act normativ stabilește la art. II următoarele: „Cauzele înregistrate la Direcția Națională Anticorupție anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se soluționează de către această structură specializată.“ Aceste din urmă dispoziții de lege constituie obiectul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză. Autorul excepției susține că derogarea, prin textul de lege criticat, de la competența materială generală a Direcției Naționale Anticorupție, în raport cu momentul sesizării structurii specializate, este neconstituțională fiind contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi a cetățenilor. ...