Decizia ÎCCJ nr. 26/2021 (RIL)Punctul 6

6. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 6.1. Prin Decizia nr. 306/A din 22 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1.059/45/2015, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, partea civilă și inculpați împotriva Sentinței penale nr. 14 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. 1.059/45/2015 (dosar format în baza Rechizitoriului nr. 45/P/2015 din 20 octombrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică), s-a desființat în parte sentința apelată și s-a rejudecat cauza. Paguba și folosul necuvenit au fost în cuantum de 125.000 euro, rezultând astfel că paguba a fost sub pragul valoric de 200.000 euro, iar folosul necuvenit peste 10.000 euro, limite prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Instanța supremă nu a analizat competența organului de urmărire penală, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a fost efectuată în mod legal de un parchet ordinar. ... 6.2. Prin Decizia nr. 449/RC din 11 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 47.246/3/2015, a fost admis recursul în casație formulat de Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 2 februarie 2018 a Curții de Apel București, s-a casat în parte decizia și s-a rejudecat cauza. Paguba reținută a fost în cuantum de 140.095 lei, iar folosul necuvenit în același cuantum, limite prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Nici în această cauză instanța supremă nu a analizat competența organului de urmărire penală, deși situația era aceeași ca în speța prezentată anterior, însă urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție. ... 6.3. Prin Decizia nr. 521 din 12 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală s-a apreciat că competența de efectuare a urmăririi penale revine Direcției Naționale Anticorupție, în baza ambelor teze ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, având în vedere că paguba și folosul necuvenit ce reprezentau urmarea infracțiunii de șantaj ce făcea obiectul cauzei erau în cuantum de 255.000 euro. În cuprinsul deciziei, instanța supremă a reținut că, atunci când legiuitorul a folosit sintagma „infracțiuni de corupție“ în cuprinsul textului de lege amintit, s-a referit la toate infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, concluzie ce rezultă din însăși titulatura legii „pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție“, și nu doar la o anumită categorie, respectiv cea a infracțiunilor de corupție, cum sunt cele de luare, dare de mită, trafic de influență etc., care se regăsesc în capitolul III secțiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că normele ce reglementează competența sunt de strictă interpretare și, atât timp cât legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge. ... 6.4. Prin Încheierea nr. 33 din 20 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, s-a stabilit că este de competența Direcției Naționale Anticorupție, conform art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, infracțiunea de abuz în serviciu încadrată în art. 297 alin. (1) din Codul penal, inclusiv în cazul reținerii formei continuate și al aplicării prevederilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, numai în ipoteza în care s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 - potrivit cărora sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro - implică reținerea prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 în încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu. Așadar, „este o condiție sine qua non pentru stabilirea competenței de urmărire penală în favoarea Direcției Naționale Anticorupție ca infracțiunea, prin care s-a produs prejudiciul mai mare de 200.000 euro, să fie o infracțiune de corupție/asimilată corupției dintre cele reglementate de Legea nr. 78/2000“. ... 6.5. Prin Decizia nr. 338/RC din 11 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală s-a constatat că „nu revenea Direcției Naționale Anticorupție competența de efectuare a urmăririi penale în speță, atât timp cât prejudiciul cauzat prin fapta celor doi recurenți este mai mic decât echivalentul în RON al sumei de 200.000 euro, neîncadrându-se, astfel, în ipoteza reglementată de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, iar aceștia nu au avut niciuna din calitățile expres prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, text de lege care exclude din categoria persoanelor care atrag competența direcției pe conducătorii autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora“. ... 6.6. Prin Decizia nr. 12 din 18 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunțată în Dosarul nr. 3.274/1/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Argeș - Secția penală în Dosarul nr. 12.831/280/2019/al, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: 1. Dacă infracțiunea de abuz în serviciu, în situația în care funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal sau la art. 248 din Codul penal din 1969, la descrierea căreia s-a reținut, indiferent de calitatea persoanelor care sunt acuzate, obținerea pentru altul a unui folos necuvenit echivalent cu sumele stabilite drept prejudiciu, în cuantum superior sumei de 10.000 euro, este de competența Direcției Naționale Anticorupție, prin raportare la prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. ... 2. Dacă noțiunea de „folos necuvenit“, prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, se circumscrie sintagmei „valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro“, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu consecința atragerii competenței materiale a Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. ... ... ...