Decizia CCR nr. 216/2020Punctul 17

17. Totodată, Curtea reține că instituția Ministerului Public este reglementată în Constituție în titlul III - Autoritățile publice, cap. VI - Autoritatea judecătorească. La art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală se precizează că „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor“. Așadar, legiuitorul constituant a înțeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. Dispoziția art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conținutului dispoziției constituționale. Potrivit art. 131 alin. (2) și (3) din Constituție, Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori, organizați în parchete care „funcționează pe lângă instanțele de judecată“. Așadar, Constituția nu nominalizează parchetele și, în funcție de necesitățile apărării sociale, legiuitorul este liber să înființeze parchete pe lângă anumite instanțe de judecată, de pildă pentru combaterea infracțiunilor de corupție sau pentru combaterea criminalității organizate. În considerarea acestei libertăți constituționale de reglementare și ținându-se seama de imperativul combaterii fenomenului corupției, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, a fost înființat Parchetul Național Anticorupție, în prezent Direcția Națională Anticorupție, ca parchet specializat în combaterea corupției. Însă acest parchet a fost atașat, prin textul inițial al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002, Înaltei Curți de Casație și Justiție, căci prin art. 1 alin. (3) din ordonanță, în forma inițială, s-a precizat că este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În prezent, art. 1 alin. (3^1) din același act normativ prevede că procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. De asemenea, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, Parchetul Național Anticorupție este specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, potrivit legii, își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ...