Decizia CCR nr. 165/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește dispozițiile art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală, invocă jurisprudența Curții Constituționale. În legătură cu dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. d) și ale art. 103 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală cu referire la dispozițiile art. 114 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din același act normativ apreciază că acestea sunt neconstituționale. Susține că art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală nu face referire și la categoria martorului denunțător, categorie de martori care pune probleme inclusiv din perspectivă constituțională. Citează din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la categoria martorului denunțător. Susține că martorul denunțător care beneficiază de o cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei este înclinat spre subiectivism și spre inventarea anumitor fapte și aspecte penale. Astfel, analizarea de către judecător doar a declarațiilor acestor martori și pronunțarea unei hotărâri penale de condamnare pe baza acestora reprezintă o eroare juridică. Judecătorul cauzei trebuie să fie reticent la declarațiile date de un asemenea martor, tocmai din perspectiva faptului că acesta urmează să se bucure de un beneficiu. Apreciază că declarația martorului denunțător este o declarație interesată, aceasta trebuind să fie catalogată ca o declarație „de categorie inferioară“. În condițiile în care acești martori au un beneficiu ce decurge din declarația dată, este evident că ei vor persista în a face declarații ce nu reflectă adevărul. Or, prin această modalitate de reglementare se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) , ale art. 21, art. 53 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...