Decizia CCR nr. 155/2020Punctul 29

29. O altă critică de neconstituționalitate intrinsecă vizează încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece includerea instituțiilor financiare nebancare, a entităților înregistrate care desfășoară activitatea de recuperare a creanțelor și a societăților de leasing în categoria creditorilor reprezintă o măsură profund discriminatorie la adresa acestora, în raport cu instituțiile de credit, întrucât instituie același tratament juridic în privința unor entități aflate în situații juridice obiectiv diferite. Deși toate entitățile indicate la art. 1 lit. a) din legea criticată sunt obligate să se supună prevederilor legii și să nu mai încaseze timp de 9 luni ratele aferente împrumuturilor acordate, instituțiile financiare nebancare, colectorii de creanțe și societățile de leasing sunt, în realitate, puse în situația de a nu a mai avea venituri pentru perioada în discuție, ca urmare a imposibilității acestora de a atrage depozite. Această situație este cu atât mai flagrantă în cazul societăților de leasing, care sunt obligate, timp de 9 luni, să asigure cu titlu gratuit folosința bunurilor aflate în proprietatea acestora, care fac obiectul contractelor de leasing, fără a avea posibilitatea de a avea vreun venit. Totodată, suspendarea obligațiilor de plată se aplică doar în cazul creanțelor datorate către instituții de credit, instituții financiare nebancare, colectori de creanțe și societăți de leasing, cesionari, cu toate că obligații de plată periodice există și în numeroase alte domenii în care alte categorii de profesioniști au calitatea de creditori, spre exemplu, în furnizarea de utilități, pentru care legiuitorul nu a înțeles să instituie o măsură similară. ...