Decizia CCR nr. 155/2020Punctul 53

53. Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă raportată la încălcarea art. 44 coroborat cu art. 53 din Constituție, Guvernul consideră că aceasta este întemeiată. Astfel, soluția de amânare pe o perioadă fixă a obligației de rambursare, în lipsa unui mecanism de garantare a recuperării de către creditor a sumelor a căror amânare la plată se propune, inclusiv din perspectiva recuperării prejudiciului cauzat în urma nerestituirii sumelor de bani la termenul convenit în contract, este de natură a încălca dreptul de proprietate al creditorilor. Împrumuturile bancare reprezintă contracte cu titlu oneros, astfel că, distinct de obligația de restituire a capitalului împrumutat la termenele scadente, împrumutatul este obligat și la plata sumelor de bani, convenite cu împrumutătorul, reprezentând un echivalent al folosinței capitalului. Protecția constituțională a dreptului de proprietate se întinde asupra întregului conținut al dreptului de proprietate, deci și asupra prerogativelor acestuia, sens în care se invocă jurisprudența constantă a Curții Constituționale. Într-adevăr, art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție lasă în sarcina legiuitorului posibilitatea instituirii unor limite, care pot afecta exercițiul uneia sau alteia dintre prerogativele dreptului de proprietate, însă restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu trebuie să constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care să aducă atingere înseși substanței dreptului garantat, așa cum a statuat Curtea Constituțională. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporționalității înscris în art. 53 din Constituție. Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, limitările instituite prin măsurile luate de autorități nu trebuie să atingă însăși substanța dreptului, iar acestea trebuie să fie supuse principiului proporționalității între mijloacele folosite și scopul urmărit, impus de necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului. Or, raportat la natura contractului de credit bancar, prin pierderea dreptului împrumutătorilor de a obține o compensație pentru amânarea recuperării capitalului împrumutat la termenele convenite se aduce atingere dreptului de proprietate, fiindu-le impusă o sarcină de natură să rupă justul echilibru între interesele în joc. ...