Decizia CCR nr. 154/2020Punctul 13

13. În motivarea criticilor de neconstituționalitate extrinsecă se mai invocă și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție. Se arată astfel că Guvernul României a adoptat, în calitate de legiuitor derivat, în data de 18 martie 2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, care a fost depusă la Parlament la data de 20 martie 2020 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 21 martie 2020. Nesocotind faptul că Senatul fusese deja sesizat cu Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2020, act normativ aflat în vigoare încă de la data de 21 martie 2020, un număr de 2 senatori și un deputat au înregistrat la data de 23 martie 2020, la 2 zile după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență a Guvernului, un proiect legislativ având un obiect de reglementare identic cu o parte din această ordonanță de urgență a Guvernului. Astfel, art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2020 reglementează plata tuturor obligațiilor fiscale, inclusiv a contribuțiilor de asigurări sociale și contribuția asiguratorie de muncă. Or, legea criticată are drept obiect de reglementare, prin prevederile art. 1 și art. 2, plata obligațiilor fiscale reprezentând contribuțiile de asigurări sociale și contribuția asiguratorie de muncă. Așadar, dacă Legea criticată va trece de controlul de constituționalitate, ea va fi promulgată de către Președintele României și, ulterior, va fi publicată în Monitorul Oficial al României, plata obligațiilor fiscale și urmărirea lor silită, a obligațiilor fiscale reprezentând contribuțiile de asigurări sociale și contribuția asiguratorie de muncă urmând să fie reglementată prin două acte normative diferite, aflate amândouă în vigoare. Prin urmare, legea criticată este neconstituțională în ansamblul ei, fiind adoptată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așadar cu nesocotirea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se invocă în acest sens art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, arătându-se că impune evitarea paralelismului legislativ cu ocazia elaborării noului act normativ, respectiv soluția abrogării actului normativ în vigoare la data intrării în vigoare a acestei noi legi. Or, legea criticată nu prevede nici abrogarea și nici modificarea textului normativ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2000, text normativ față de care legea criticată instituie paralelismul de reglementare. Se apreciază că adoptarea cu celeritate a unui propuneri legislative având obiect similar de reglementare, făcută de către parlamentari, atunci când Parlamentul este deja legal sesizat de către Guvern prin depunerea ordonanței de urgență, dovedește un comportament care încalcă principiul cooperării loiale dintre puterile în stat. Parlamentul a ales să dea prioritate unui proiect legislativ aparținând unor parlamentari, lideri ai unor partide care, împreună, dețin majoritatea în Parlament, și să amâne procesul legislativ vizând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2020, chiar dacă Legea de aprobare/respingere a acesteia este calificată ca fiind urgență atât de către art. 115 alin. (5) din Constituție, cât și de prevederile Regulamentelor Senatului și Camerei Deputaților. Se invocă, în acest sens, considerentele Deciziei nr. 765 din 14 decembrie 2016, prin care Curtea Constituțională subliniază importanța și fundamentul principiului cooperării loiale. ...