Decizia CCR nr. 122/2020Punctul 13

13. De asemenea, se susține că, în materia răspunderii penale, art. 18 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului, prevede următoarele: „În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.“ Potrivit art. 339 și art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva soluției procurorului, se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, iar apoi la judecătorul de cameră preliminară. Orice inculpat are dreptul să demonstreze că fapta nu există. Procedura de cercetare disciplinară a judecătorilor este o procedură de tip acuzatorial, în care inspectorul care a considerat oportună începerea cercetării disciplinare îl cercetează pe judecător și îi ia declarație. Inspectorul exercită o formă de putere asupra judecătorului cercetat, ei nu se găsesc pe poziții de egalitate juridică, confruntându-se acuzarea și apărarea. Firește, egalitatea procesuală există și în fața instanței de judecată. Astfel, chiar dacă regulile procesuale sunt cele ale procedurii civile, procedura de cercetare disciplinară are, în sine, caracter acuzatorial. Există și o jurisprudență a abaterilor disciplinare realizată de inspecția disciplinară, iar noțiunea de jurisprudență este lipsită de sens în lipsa unui control adecvat și efectiv al instanței cu privire la problematica de fapt și de drept a oricărei spețe. ...