Decizia CCR nr. 123/2020Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție. Reglementările în materia adopției care sunt cuprinse în noul Cod civil sunt doar cele cu caracter fundamental, fiind preluate, în majoritatea lor, din Legea nr. 273/2004, cu precizarea că unele texte au fost reformulate sau nu se mai găsesc în integralitatea lor, cu consecințe asupra felului în care funcționează instituția juridică a adopției după intrarea în vigoare a codului. Scopul pentru care legiuitorul a instituit o astfel de interdicție a fost acela de a nu permite persoanelor care nu sunt unite prin căsătorie să adopte un copil, cu precizarea că normele legale nu fac nicio distincție între situația particulară a acestora, în sensul că în aceeași categorie sunt integrați atât concubinii, cei care sunt divorțați la momentul pronunțării hotărârii de încuviințare a adopției, precum și cei care din orice alt motiv nu sunt căsătoriți sau nu pot dobândi acest statut civil, potrivit legii. În egală măsură, trebuie observat că legiuitorul a instituit această interdicție fără a face vreo distincție în raport cu vârsta adoptatului, fie că e un copil fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, fie că e o persoană cu capacitate de exercițiu deplină, menirea unei astfel de condiții restrictive fiind aceea de a nu se ajunge la relații de familie multiplicate sau multiplicabile în mod nelimitat sau la disiparea periculoasă a responsabilităților legate de ocrotirea părintească ce s-ar realiza într-o formulă incompatibilă cu principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial. Intenția legiuitorului este aceea de a da posibilitatea ca, prin intermediul adopției, persoana lipsită de ocrotirea părintească specifică unei familii normale să beneficieze de această ocrotire în cadrul familiei adoptive, accentul căzând pe crearea unui mediu familial autentic, propice pentru dezvoltarea relațiilor de afecțiune, susținere și responsabilitate absolut necesare pentru dezvoltarea armonioasă din toate punctele de vedere a adoptatului. Acest principiu este definitoriu pentru realizarea adopției și are valoare fundamentală în așezarea acestei instituții juridice pe făgașul social și moral al unei vieți trăite într-un cadru de normalitate și nu poate fi înfrânt în nicio situație, cu excepția cazurilor limitativ prevăzute de lege, în care nu se dovedește îndeplinirea condițiilor legale. Faptul că în unele situații, cum este și cea din cauza pendinte, adopția se cere a fi încuviințată pentru a consfinți, din punct de vedere juridic, existența unor relații de familie de facto care au existat în trecut și care pot continua să existe și în prezent nu constituie un temei suficient pentru a înfrânge principiul anterior expus, atât timp cât situația premisă pentru crearea și consolidarea unei familii, constituită din adoptatori și adoptat, nu mai subzistă actualmente, în sensul că a intervenit divorțul adoptatorilor. ...