Decizia CCR nr. 123/2020Punctul 8

8. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Încuviințarea adopției se înfăptuiește atât în considerarea interesului superior al copilului, cât și pentru respectarea drepturilor sale fundamentale (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 299 din 23 mai 2013). Norme juridice privitoare la condițiile de fond ale adopției se regăsesc, explicit sau implicit, și în alte acte normative interne sau internaționale (Legea nr. 273/2004, Convenția europeană în materia adopției de copii, Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale sau Convenția cu privire la drepturile copilului). În cuprinsul Convenției europene din 24 aprilie 1967 în materia adopției de copii, la art. 6 se regăsește prevederea potrivit căreia „Legislația nu poate permite adopția unui copil decât de către două persoane unite prin căsătorie, fie că adoptă simultan, fie succesiv, sau de către un singur adoptator“. Mai mult, în preambulul Convenției cu privire la drepturile copilului se prevede faptul că acesta trebuie să beneficieze de protecția familiei, ca unitate de bază a societății și ca mediu natural destinat creșterii și bunăstării tuturor membrilor săi, pentru a-și putea asuma pe deplin responsabilitățile în cadru societății. Prin urmare, scopul pentru care legiuitorul a instituit o astfel de interdicție a fost acela de a da posibilitatea ca, prin intermediul adopției, persoana lipsită de ocrotirea părintească specifică unei familii normale să beneficieze de un mediu familial autentic, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere, pentru dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității copilului. Însă autorii excepției critică de fapt omisiuni de reglementare, în sensul în care legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a avea calitatea de familii adoptatoare și familiile care în timpul minorității copilului ce se dorea a fi adoptat aveau calitatea de soț și soție, însă la momentul judecării cererii de adopție nu mai au această calitate. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. ...