Decizia CCR nr. 84/2020Punctul 10

10. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. f) și ale art. 139 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală ridicată de Constantin Ștefan Ponea, opinează că este întemeiată, deoarece nu există nicio precizare cu referire la probele care s-ar încadra în categoria celor interzise de lege, astfel că se creează posibilitatea eventualei folosiri a unor probe obținute în alte condiții decât cele procedurale, în contradicție cu prevederile art. 21 din Constituție și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În lipsa previzibilității probelor și a mijloacelor de probă, inculpatul nu își poate ordona conduita pentru a-și construi o apărare în cunoștință de cauză, în raport cu o normă evazivă care încurajează arbitrarul și nu permite acestuia să prevadă, în circumstanțele speței, într-o măsură rezonabilă consecințele imediate. În niciun text procedural nu sunt evidențiate eventuale criterii la care să se raporteze persoana în cauză pentru a distinge inițial mijloacele de probă legale de cele interzise de lege. Sintagmele „prin orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege“ din cuprinsul art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală și „orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege“ din cuprinsul art. 139 alin. (3) teza a doua din același cod, prin ele însele lasă o categorie largă de probatorii să se administreze în cauză cu un scop bine determinat - acela de a afla adevărul. Cu toate acestea, fără a le lipsi de substanță, aceste prevederi trebuie să se coreleze cu norme clare, care să dea siguranță oricărui participant la proces că are acces la o lege previzibilă ce reglementează modalitățile de exercitare a actului de justiție și nu îl prejudiciază în acțiunile sale legitime. De aceea, generalitatea reglementărilor legale criticate nu permite judecătorului cauzei în care se folosește această categorie de înregistrări să verifice dacă s-a respectat principiul proporționalității - garanție privind caracterul intact, complet al înregistrărilor -, dacă persoanei vizate i s-a asigurat o reală protecție față de arbitrar, dacă s-au respectat toate condițiile legale referitoare la mijloacele de probă utilizate în cadrul unui proces vizând alte infracțiuni decât cele ce au făcut obiectul autorizării date de un alt judecător într-o altă cauză. ...