Decizia CCR nr. 26/2020Punctul 9

9. Din cele de mai sus, rezultă că au existat 3 fapte contrare normelor constituționale pe care ministrul justiției le-a săvârșit: accesul la un act al dosarului de urmărire penală, diseminarea acestuia și presiunea indirectă exercitată asupra structurii de parchet în sensul acoperirii neregularității comise. Trebuie observat faptul că pentru a dobândi semnificație constituțională, conduitele imputate nu trebuie să se constituie în simple încălcări punctuale ale legii, ci să vizeze definirea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice. Dacă o simplă încălcare a legii este replicată de un număr de ori ia naștere o paradigmă juridică, care prin forța sa aduce în discuție raporturile constituționale dintre autoritățile publice, mai exact denaturarea/alterarea acestora (Decizia nr. 685/2018 sau Decizia nr. 417/209). În schimb, o încălcare chiar singulară a Constituției, prin arogarea unor puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice (a se vedea Decizia nr. 53/2005) alterează în mod vădit și direct raporturile constituționale dintre autoritățile publice, astfel încât Curtea Constituțională este obligată să constate existența conflictului juridic de natură constituțională. Mai mult, dacă încălcările Constituției ar fi fost repetate și continue în timp, se observă că o atare conduită nu ar fi reflectat decât o gravitate crescândă a conflictului juridic de natură constituțională. ...