Decizia CCR nr. 780/2019Punctul 15

15. În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea în sensul mai sus menționat. Aspectele susținute de autorul excepției și reținute în încheierea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind elemente de motivare a excepției de neconstituționalitate sunt relatări ale unor situații apreciate de autorul ca fiind de natură să demonstreze deficiențe legate de funcționarea unei grădinițe, faptul că „nicio instituție abilitată a statului nu o verifică și nu dispune închiderea“, context în care se invocă și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a) , art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, în raport cu o serie de texte constituționale. Astfel de susțineri pot fi, eventual, apreciate ca fiind elemente de fapt în raport cu care instanța de judecată este chemată să decidă, or, din această perspectivă, într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, și Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14). Aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat în mod constant că a răspunde unor atare critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. ...