Decizia CCR nr. 761/2019Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal inadmisibilă și, în secundar, neîntemeiată. Astfel, în actualul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă, decât represivă, de vreme ce s-a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracțiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al pluralității de infracțiuni. Cu toate acestea, inculpatul, prin săvârșirea unei infracțiuni sub imperiul noii legi, a înțeles să o încalce și pe aceasta, expunându-se consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința recidivei, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni sub legea nouă, era previzibilă pentru inculpat. De altfel, modul de sancționare prin adăugare la pedeapsa rezultantă a pedepsei anterioare neexecutate ori a restului rămas neexecutat din aceasta nu are legătură cu principiul neretroactivității legii, întrucât săvârșirea unei noi infracțiuni s-a făcut după intrarea în vigoare a noii legi penale care prevede în mod expres, în concordanță cu normele constituționale, și un regim sancționator aplicabil infracțiunilor săvârșite în stare de recidivă. În opinia Guvernului, motivarea autorului excepției nu are nicio legătură cu normele penale criticate, iar „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate“ (Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011). În legătură cu acest aspect, instanța de contencios constituțional a statuat prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. ...