Decizia CCR nr. 761/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale, deoarece, în baza art. 43 din noul Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de 7 ani închisoare restul rămas neexecutat de 1411 zile ca urmare a revocării liberării condiționate, în final autorul excepției având de executat pedeapsa rezultantă de „7 ani și 1411 zile închisoare“. Se arată că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost săvârșită în anul 2001, sub imperiul legii vechi, condamnarea definitivă fiind dispusă sub imperiul legii noi. Întrucât noua lege penală în vigoare de la 1 februarie 2014 produce efecte juridice numai pentru viitor și se aplică exclusiv faptelor săvârșite în timpul când aceasta se află în vigoare, „se poate spune că în cauză s-a încălcat principiul neretroactivității legii“. Art. 2 din Codul penal prevede că nu se poate aplica o pedeapsă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită, fiind evident că, deși noua faptă a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a făcut cu înfrângerea neretroactivității legii, deoarece s-a aplicat retroactiv restul rămas neexecutat de 1411 zile. Potrivit susținerilor autorului excepției, „pedeapsa în caz de recidivă dispusă de art. 43 din noul Cod penal este constituțională în măsura în care aceasta era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii.“ ...