Decizia CCR nr. 743/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că economia dispozițiilor art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală relevă abateri de la suma garanțiilor oferite de ansamblul prevederilor legale. Astfel, prin raportare la posibilitatea efectuării înregistrărilor de către părți sau martori anterior începerii urmăririi penale, se ajunge la încălcarea condițiilor prestabilite de legiuitor privind garantarea drepturilor procesuale. Se indică în acest sens o serie de „deficiențe neconstituționale fundamentate de prezentarea lacunară în cuprinsul alin. (3) “, care permit ipoteza înregistrărilor premeditate efectuate de părți sau de alte persoane cu scopul deschiderii procesului penal, respectiv: lipsa de obiectivitate și pregătire profesională adecvată a persoanei care realizează ingerința în viața privată a subiectului; lipsa unui control a priori (aspect care poate conduce la existența unei ingerințe în viața privată a persoanei, fără a exista, în fapt, premisele săvârșirii unei infracțiuni); lipsa unui control a posteriori (lacună care poate conduce la prezentarea subiectivă a faptelor, interpretarea eronată, scoasă din context a înregistrărilor și înaintarea unei ipoteze false organului de urmărire penală); lipsa garanțiilor referitoare la păstrarea caracterului intact și complet al înregistrărilor (fapt ce poate atrage arbitrarul hotărârilor de condamnare); lipsa prevederii unei durate limitate de efectuare a supravegherii tehnice (fără a exista această constrângere asupra persoanei interesate, subiectul poate fi supus unor măsuri, fără a avea cunoștință de acestea, pentru un termen stabilit în mod discreționar); lipsa informării ulterioare cu privire la existența măsurii de supraveghere tehnică (persoana care efectuează înregistrarea nu se află sub obligația de a informa, ulterior efectuării, subiectul în cauză, fapt care poate crea premisele unei presiuni asupra subiectului înștiințat, dar care nu poate audia înregistrarea, sau neînștiințat, aflat în imposibilitatea de a se apăra). Se apreciază că oricare dintre deficiențele prezentate poate conduce la producerea unei vătămări prin continuarea urmăririi penale față de suspect sau punerea în mișcare a acțiunii penale ale cărei consecințe nu pot fi înlăturate nici chiar după obținerea unei soluții de clasare sau achitare. Altfel spus, chiar dacă instanța de judecată ar constata ulterior nelegalitatea înregistrărilor, acestea vor fi constituit deja fundamentul dispunerii unor alte măsuri, fie acestea de supraveghere sau chiar preventive. Se mai susține că drepturile procesuale recunoscute atât în legislația internă, cât și în legislația europeană sunt încălcate ca urmare a lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a normei penale. Dat fiind faptul că persoana interesată, care realizează activități specifice supravegherii tehnice, nu poate fi constrânsă la limitarea în timp a activității, înștiințarea subiectului, asigurarea integrității înregistrării sau respectarea regulilor referitoare la obținerea probelor, se încalcă dreptul la apărare, sub aspectul desfășurării tuturor acțiunilor care să susțină o eventuală soluție favorabilă. Se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerințele de calitate a legii și se apreciază că în contextul supravegherii secrete exercitate de viitoare părți în proces sau alte persoane, chiar dacă înregistrările privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții, obținerea acestora de către organele de urmărire penală printrun procedeu probator nelegal permite intervenții arbitrare, contrare dispozițiilor art. 6 și 8 din Convenție. ...