Decizia CCR nr. 743/2019Punctul 10

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, rațiunea reglementării în conținutul art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală a posibilității ca înregistrările prezentate de părți să poată „constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege“ este aceea ca oricine are o probă ce poate servi aflării adevărului să o poată prezenta, dispozițiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau împrejurări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Culegerea de informații și date cu privire la pregătirea săvârșirii unor infracțiuni sau derularea acțiunilor cu caracter infracțional se realizează, fără îndoială, în scopul „desfășurării instrucției penale“ (chiar dacă se face anterior momentului începerii urmăririi penale) și constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de „prevenire a faptelor penale“. În jurisprudența Curții de la Strasbourg s-a statuat că în cazul în care „înregistrările nu au constituit singura probă împotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât și folosirea ei“ nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil (Hotărârea din 25 septembrie 2001, pronunțată în Cauza P.G. și J.H. contra Regatului Unit). De asemenea, dispozițiile criticate se aplică numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni, în vederea aflării adevărului, înregistrările putând fi supuse expertizei tehnice, potrivit dispozițiilor art. 172-181^1 din Codul de procedură penală. Totodată, în procedura camerei preliminare, inculpatul poate formula cereri și ridica excepții referitoare la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, inclusiv în ceea ce privește înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane. În plus, dispoziția de lege criticată dispune, în mod expres, că sunt avute în vedere înregistrările, efectuate de părți sau de alte persoane, care privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Astfel, sunt avute în vedere convorbirile sau comunicările personale ale părții în cauză, neputând fi înregistrate și prezentate ca mijloc de probă convorbirile unor terți, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 226 din Codul penal referitoare la violarea vieții private. Totodată, prevederile art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală includ și persoana inculpatului, care se poate prevala de acestea în scopul dovedirii netemeiniciei acuzațiilor aduse. ...