Decizia ÎCCJ nr. 342/2025 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată 21. În opinia instanței de trimitere, nu poate fi primită apărarea pârâtei, potrivit căreia neplata drepturilor solicitate este justificată de faptul că ordonatorul principal, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nu are alocate cheltuieli de personal, aceasta nefiind întemeiată pe o prevedere legală în vigoare care să permită refuzul de plată a acestor drepturi. ... 22. În privința sporului de risc însă instanța de trimitere a arătat că practica diferită a instanțelor din țară asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării, cu referire la alte categorii de funcționari publici, impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei dezlegări de principiu. ... 23. În același timp s-a arătat că natura specială a sporului de risc, care este o componentă a drepturilor salariale ale personalului silvic, alături de indemnizația de grad profesional, conform art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum se arată la paragrafele 44 și 45 ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2021, ar putea justifica lipsa alocării fondurilor acestui spor, de vreme ce, de principiu, în perioada concediului de odihnă lipsește acea componentă a „riscului deosebit“, invocat în expunerea de motive a Legii nr. 234/2019, care a fundamentat recunoașterea activităților din domeniul silviculturii ca fiind prin natura lor îndatoriri și riscuri deosebite, din cauza creșterii numărului și gravității agresiunilor comise asupra personalului silvic de către cetățeni surprinși asupra unor fapte de natură contravențională/infracțională în fondul forestier. ... ...