Decizia CCR nr. 753/2019Punctul 19

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină își păstrează valabilitatea și în cauza de față, unde pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale invocate este fundamentată pe critici similare, care antamează aspecte referitoare la definirea infracțiunii prevăzute de textul de lege criticat. Nu poate fi reținută nici critica prin raportare la dispozițiile art. 73 alin. (3) din Constituție, motivată prin aceea că infracțiunea este stabilită prin lege organică, „nu pe cale de interpretare de Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu este corp legislativ.“ Sub acest aspect, cu referire la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilită de prevederile art. 475-477 din Codul de procedură penală care reglementează sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv cu privire la efectul obligatoriu pentru instanțe al dezlegării date problemelor de drept ce au format obiectul întrebării prealabile, Curtea Constituțională a reținut că „reprezintă o transpunere a dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție referitoare la poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție în ierarhia sistemului judiciar și la rolul său de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.“ (Decizia nr. 198 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 15 iulie 2019, paragraful 22) ...