Decizia CCR nr. 726/2019Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată. Apreciază că instituția liberării condiționate reprezintă o vocație pentru persoana condamnată, iar nu un drept, astfel că legiuitorul are libertatea să prevadă condițiile acordării acesteia, dar și condițiile revocării acestei instituții. Apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, neaflându-ne în prezența aplicării retroactive a legii penale. Situația premisă este generată de existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, pedeapsă din care persoana condamnată este liberată condiționat, dar săvârșește o nouă infracțiune după intrarea în vigoare a noului Cod penal. Or, în această situație, când noua infracțiune este săvârșită sub imperiul noului Cod penal, iar starea de recidivă ia naștere la acest moment, nu mai suntem în ipoteza aplicării legii penale mai favorabile, deoarece recidivei i se aplică tratamentul juridic în vigoare la momentul la care aceasta se produce. Astfel, în condițiile săvârșirii unei infracțiuni sub imperiul noului Cod penal, persoana respectivă se expune consecințelor acestei reglementări, precum și tratamentului juridic reglementat de noul Cod penal. În ceea ce privește situația celor condamnați la pedeapsa închisorii cu suspendare, arată că această instituție nu a fost preluată în noua legislație, astfel că în ipoteza anulării sau revocării acestei măsuri, legiuitorul a prevăzut aplicarea prevederilor legale care reglementau această instituție. Neconstituționalitatea unei instituții de drept penal nu poate fi dedusă din compararea acesteia cu o altă instituție de drept penal, situațiile juridice reglementate fiind diferite. Așadar, solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale și respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. ...