Decizia CCR nr. 727/2019Punctul 58

58. Având în vedere că toate aceste dispoziții concură la conturarea soluției legislative criticate, în condițiile inexistenței unui text de lege expres care să o consacre, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate este reprezentat de dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. d) , art. 103 alin. (2) și (3) , art. 104, art. 114 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

– Art. 97 alin. (2) lit. d) : „(2) Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: [...] d) declarațiile martorilor.“; ...

– Art. 103 alin. (2) și (3) :

(2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

(3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.“; ...

– Art. 104: „În cursul procesului penal, în condițiile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii și experții.“; ...

– Art. 114 alin. (1) : „Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.“; ...

– Art. 115 alin. (1) : „Orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali.“ ... ...