Decizia CCR nr. 666/2019Punctul 21

21. Așa cum s-a subliniat și în doctrină, incompatibilitatea judecătorului se stabilește întotdeauna ad litem, prin raportare exclusivă la pricina ce îi este dedusă judecății. Prin enumerarea de către legiuitor a cazurilor de incompatibilitate se urmărește tocmai îndepărtarea judecătorului de orice interes, prejudecată sau părtinire pe care le-ar putea manifesta în legătură cu pricina pe care este chemat să o soluționeze, astfel încât existența unuia dintre cazurile de incompatibilitate atrage ope legis obligația acestuia de a se abține de la judecarea pricinii. Așa fiind, în spiritul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, criticat în cauză, pronunțarea succesivă a mai multor hotărâri în același dosar nu atrage incompatibilitatea judecătorului-sindic, cu excepția situației rejudecării după anularea hotărârii. Deși textul de lege nu prevede în mod expres, vor fi soluționate de un alt judecător-sindic doar hotărârile anulate de instanța de apel. Această soluție legislativă are la bază dezideratul garantării imparțialității judecătorului-sindic în etapa rejudecării în ipoteza admiterii apelului, anulării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, tocmai pentru ca acesta să nu fie tentat să pronunțe aceeași soluție. ...