Decizia CCR nr. 666/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că, în vederea garantării imparțialității și, implicit, a unui proces echitabil, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 41 și 42 din Codul de procedură civilă, situațiile în care un judecător este incompatibil, prezumându-se că acesta nu poate fi imparțial în soluționarea dosarului. Prin urmare, un judecător aflat în una dintre situațiile prevăzute de normele mai sus menționate din Codul de procedură civilă este obligat să se abțină în vederea asigurării unui proces echitabil. Astfel, art. 42 alin. (1) pct. 1 stabilește incompatibilitatea judecătorului atunci când acesta și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Instanța de judecată susține că acest raționament juridic are un caracter obiectiv, aplicându-se indiferent de obiectul cauzei, fiind absurd, de exemplu, să se aprecieze că un judecător care și-a exprimat anterior opinia într-o cauză civilă, de dreptul muncii sau de contencios etc., nu este imparțial, dar un judecător-sindic aflat în aceeași situație (care și-a exprimat anterior opinia) nu este incompatibil, păstrându-și aparența de imparțialitate. ...