Decizia CCR nr. 629/2019Punctul 14

14. De asemenea, referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în plângerea formulată la data de 28 martie 2016 împotriva Ordonanței nr. 32/II/2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, petentul precizează că, „în cazul în care chiar de la primul termen nu se va consemna irelevanța juridică a ordonanței criticate“, invocă excepția de neconstituționalitate a „art. 286 din Codul de procedură penală (ca fiind incomplet, neprevăzând expres situații ca cea de față), vizavi de prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție“. Ulterior, prin precizările depuse la dosar la data de 23 octombrie 2016, petentul ridică excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală [menționând, din eroare, art. 179 alin. (5) din Codul de procedură penală, însă art. 179 nu are alin. (5) ]. În acest sens, prin precizările sus-amintite, petentul menționează faptul că, în cazul în care instanța nu va ține cont de textele din Codul de procedură penală, „îi va opune mai întâi“ prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar, apoi, prevederile art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004 [potrivit cărora „Constituie abateri disciplinare: […] s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat;“]. Astfel, petentul concluzionează că, dacă instanța nu va ține cont de aceste dispoziții de lege, atunci invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală. Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, instanța arată că, în ceea ce privește „excepția de neconstituționalitate a art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, ce vizează «motivarea vădit contrară raționamentului juridic», petentul face trimitere la art. 16 alin. (1) din Constituție, în opinia sa fiind evident tratamentul discriminatoriu aplicat părților procesuale în raport cu organele de urmărire penală“. Ulterior, prin Încheierea din 3 februarie 2017, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuție excepția de neconstituționalitate a „prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, invocată de petent“. Având în vedere aceste aspecte și analizând actele dosarului, Curtea reține că petentul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, ci doar a invocat aceste prevederi de lege în susținerea plângerii, pentru a demonstra unul dintre motivele formulării acestei plângeri, respectiv nulitatea expertizei dispuse prin ordonanța de clasare criticată. De asemenea, examinând notele autorului excepției prin care invocă excepția de neconstituționalitate (și anume precizările depuse la dosar la data de 23 octombrie 2016), Curtea observă că acesta critică, în realitate, dispozițiile art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală [menționând din eroare art. 179 alin. (5) din Codul de procedură penală, însă art. 179 nu are alin. (5) ]. Totodată, așa cum este precizat în Încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 10 februarie 2017, la primul termen de judecată, petentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 din Codul de procedură penală. ...