Decizia CCR nr. 638/2019Punctul 11

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (3) lit. e) , ale art. 281 și ale art. 478 coroborat cu art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, Curtea reține că motivele de neconstituționalitate invocate nu au în vedere conținutul normativ al dispozițiilor art. 55 alin. (3) lit. e) , ale art. 108 alin. (4) și ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea fiind invocate pentru a circumscrie situația de fapt din cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 478 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) În cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat. (2) Efectele acordului de recunoaștere a vinovăției sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior. (3) Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către inculpat. (4) Limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior. (5) Dacă acțiunea penală s-a pus în mișcare față de mai mulți inculpați, se poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției distinct cu fiecare dintre aceștia, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților pentru care nu s-a încheiat acord. (6) Inculpații minori pot încheia acorduri de recunoaștere a vinovăției, cu încuviințarea reprezentantului lor legal, în condițiile prezentului capitol.“ ...