Decizia CCR nr. 68/2019Punctul 26

26. Cu privire la celelalte argumente invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, respectiv încheierea de către autorul excepției a acordului de recunoaștere a vinovăției în condiții de presiune psihologică, dată de prezența sa în fața organelor de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, coroborată cu necunoașterea efectelor juridice ale încheierii acestuia și, respectiv, dezincriminarea faptei săvârșite ulterior încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, Curtea constată că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente de fapt și, respectiv, probleme de aplicare a legii penale. Curtea reține, în acest sens, că necunoașterea legii procesual penale de către destinatarii ei nu determină neconstituționalitatea acesteia. În ceea ce privește ipoteza intrării în vigoare a unei legi penale de dezincriminare ulterior încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și până la soluționarea definitivă a cauzei, aceasta presupune atribuția exclusivă a instanței competente să verifice acordul de recunoaștere a vinovăției de a face aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, în situația anterior referită, instanța va aplica dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală și va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 din Codul de procedură penală, întrucât este incidentă o cauză care lipsește de obiect acțiunea penală, respectiv una dintre situațiile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, articol care prevede, la alin. (1) lit. b) , ipoteza în care fapta nu este prevăzută de legea penală. ...