Decizia CCR nr. 635/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că excluderea unei probe în camera preliminară operează numai prin intermediul nulității, or, nulitatea, fie ea absolută sau relativă, intervine sau poate fi invocată de către cel ale cărui drepturi au fost încălcate numai până la închiderea procedurii de cameră preliminară [art. 281 alin. (4) lit. a) și art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală], inclusiv nulitățile care privesc dreptul la apărare [art. 281 alin. (1) lit. f) ]. În ceea ce privește dispozițiile art. 305 din Codul de procedură penală, susține că prin acestea este rupt, în mod discriminatoriu, fără o justificare rezonabilă și obiectivă, echilibrul dintre acuzare și apărare în procesul penal și se dă permisiunea organului de urmărire penală ca, în mod discreționar, să efectueze acte de urmărire și să administreze probatorii împotriva unei persoane cunoscute, presupusă a fi autoare a unei infracțiuni, cu restrângerea dreptului la apărare și a posibilității de contestare a mijloacelor de probă astfel obținute, de o manieră incompatibilă cu exigențele dreptului la un proces echitabil și cu standardele minime de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului garantate de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Precizează că are cunoștință de jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a validat constituționalitatea dispozițiilor art. 305 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală, însă apreciază că nesocotirea considerentelor instanței de control constituțional relevate în propria cauză, cât și invocarea unui număr de patru excepții (incluzând și pe cea prezentă) în ultimii patru ani de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală sunt aspecte care conferă valențe neconstituționale textului de lege criticat și justifică o nouă verificare a conformității sale cu Legea fundamentală. ...