Decizia CCR nr. 636/2019Punctul 15

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la criticile autorului excepției potrivit cărora sintagma „acțiuni sau inacțiuni“ din cuprinsul art. 35 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate și previzibilitate, Curtea observă că, în ipoteza infracțiunii continuate, persoana săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În acest sens, Curtea a reținut în Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, paragraful 13, că, „din interpretarea gramaticală a textelor criticate, se poate deduce că aceasta are în vedere acțiuni sau inacțiuni care, în momentul săvârșirii lor, prezintă, fiecare, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni“. Așadar, pentru existența infracțiunii continuate este necesar ca subiectul activ să săvârșească mai multe acțiuni sau inacțiuni, adică o pluralitate de acte de executare. Prin acțiune/inacțiune se înțelege elementul material al unei infracțiuni, adică activitatea fizică prin care se realizează o infracțiune. Totodată, acțiunile pot îmbrăca forma infracțiunii fapt consumat, dar și a tentativei, ambele realizând, în mod natural, continuitatea juridică a infracțiunii continuate, dacă la baza săvârșirii acestora a stat aceeași hotărâre infracțională. În aceste condiții, Curtea constată că, în ipoteza infracțiunii continuate, astfel cum este reglementată de noul Cod penal, acțiunile/inacțiunile individuale reprezintă, prin ele însele, fiecare în parte toate trăsăturile unei infracțiuni, însă unitatea de hotărâre infracțională primează față de pluralitatea actelor săvârșite și determină considerarea ansamblului lor ca un tot, ca o infracțiune unică. ...