Decizia CCR nr. 697/2017Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sintagma „acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni“ din cuprinsul dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 35 alin. (1) din Codul penal, Curtea constată că, din interpretarea gramaticală a textelor criticate, se poate deduce că aceasta are în vedere acțiuni sau inacțiuni care, în momentul săvârșirii lor, prezintă, fiecare, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni. În acest context, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea constată că noțiunea de „infracțiune“ este folosită de legiuitor în sens larg, putând fi reținute, ca formând o infracțiune continuată, acțiuni sau inacțiuni care întrunesc conținutul constitutiv al formei de bază sau al unei forme atenuate sau agravate a aceleiași infracțiuni, precum și tentative pedepsibile ale acesteia. Aceste considerente nu permit însă ca, în conținutul infracțiunii continuate, să fie încadrate, așa cum se arată în susținerea excepției, și acțiuni sau inacțiuni care au legătură cu infracțiunea săvârșită, fără a putea forma, analizate separat, conținutul uneia dintre formele pedepsibile ale respectivei infracțiuni, întrucât această înțelegere a textului criticat ar reprezenta, de fapt, interpretarea sa per a contrario și, prin urmare, aplicarea acestuia în sens contrar intenției legiuitorului. Aceste aspecte nu sunt de natură a determina lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 35 alin. (1) din Codul penal, textele criticate întrunind condițiile referitoare la calitatea legii și cele impuse de principiul legalității incriminării. ...