Decizia CCR nr. 590/2019Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 469 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care, după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, dosarul nu se poate repartiza judecătorului de cameră preliminară, ci doar instanței de judecată. Se arată că soluția anterior menționată este de natură a discrimina categoria justițiabililor în privința cărora este redeschis procesul penal, ca urmare a judecării în lipsă, în raport cu celelalte categorii de justițiabili din dosarele penale, întrucât îi lipsește pe cei dintâi de dreptul de a fi prezenți la judecarea în toate etapele procesuale a propriei cauze, ca urmare a desființării hotărârii judecătorești anterior pronunțate. Se face trimitere la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 februarie 1985, 23 noiembrie 1993, 13 februarie 2001, 18 mai 2004 și 1 martie 2006, pronunțate în cauzele Colozza împotriva Italiei, Poitrimol împotriva Franței, Krombach împotriva Franței, Somogyi împotriva Italiei și Sejdovic împotriva Italiei, prin care s-a statuat că, deși dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevăd, în mod expres, acest lucru, prevederile convenționale mai sus menționate presupun dreptul persoanei de a participa la propriul proces. Se susține că, deși desfășurarea procesului penal în lipsa acuzatului nu este, în sine, incompatibilă cu art. 6 din Convenție, în mod inevitabil, atunci când persoana judecată în lipsă nu poate să solicite, ulterior, instanței de judecată să o audieze și să reexamineze cauza sa atât în fapt, cât și în drept, se produce o denegare de justiție. Se arată că, potrivit textului criticat, față de persoana judecată în lipsă, care ulterior obține dreptul la rejudecarea procesului, faza analizei legalității administrării probelor, a legalității sesizării instanței și a legalității efectuării actelor procedurale se consideră definitiv tranșată, chiar dacă respectiva persoană nu a fost prezentă în această etapă a procesului penal, neprimind personal citațiile și nici rechizitoriul pentru a-și putea formula apărările. Se susține că situația unei persoane față de care s-a admis redeschiderea unui proces penal ar trebui să fie aceeași cu a oricărei persoane trimise în judecată, în sensul parcurgerii fazei procesuale prevăzute la art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală. Or, prin textul criticat, egalitatea în fața legii este încălcată prin lipsirea persoanelor aflate în ipoteza juridică anterior menționată de drepturile procesuale specifice etapelor ce urmează, potrivit normelor de procedură penală, momentului sesizării instanței prin rechizitoriu, cu consecințele ce decurg din aceasta. ...