Decizia CCR nr. 547/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci invocă o situație teoretică, în care organul de urmărire penală ar fi de rea-credință și nu ar efectua niciun act de urmărire penală între două acte de prelungire a măsurii arestării preventive, situație care, în opinia sa, ar trebui să atragă sancționarea procurorului. Se susține că un astfel de aspect este contrazis chiar de către instanța de trimitere, care, în încheierea de sesizare, precizează că au fost efectuate acte de urmărire penală între momentele procesuale ale prelungirii măsurii arestării preventive dispuse în cauză. Se susține că, nu în ultimul rând, pasivitatea organelor de urmărire penală poate fi constatată și sancționată de instanța de judecată. ...