Decizia CCR nr. 521/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că procurorul care a întocmit un act de urmărire penală, iar apoi verifică, în aceeași cauză, actul de trimitere în judecată se pronunță asupra unei decizii la care, în mod obiectiv, nu a participat. Așa fiind, intervenția sa în ipoteza anterior menționată nu este una care să determine, în mod unilateral, trimiterea în judecată a persoanei față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Pe de altă parte, se susține că în prezenta cauză este invocată, totodată, omisiunea legislativă referitoare la posibilitatea invocării nulității rechizitoriului pentru motivul mai sus analizat. Se face trimitere la dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. ...