Decizia ÎCCJ nr. 326/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 21. Prin Încheierea pronunțată la data de 17 octombrie 2024, instanța de trimitere a apreciat îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 22. În acest sens instanța de trimitere a învederat că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 100^1 alin. (5) din Legea nr. 273/2004, introduse prin art. I pct. 32 din Legea nr. 268/2020, depinde soluționarea pe fond a cauzei, părțile având opinii divergente cu privire la aplicabilitatea textului normativ supus interpretării. ... 23. În opinia instanței de trimitere, problema de drept enunțată este nouă deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre care să vizeze modul de interpretare a prevederilor art. 100^1 alin. (5) din Legea nr. 273/2004, pronunțând-se, prin Decizia civilă nr. 2.431/24.04.2024, dată în Dosarul nr. 591/59/2022, doar asupra legalității art. 83 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției interne, precum și metodologia de autorizare a acestora și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției internaționale, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 579/2016), cu privire la autorizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției internaționale, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 798/2021 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției interne, precum și metodologia de autorizare a acestora și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției internaționale (Hotărârea Guvernului nr. 798/2021). ... 24. Instanța de trimitere a arătat că dificultatea problemei de drept rezultă din împrejurarea că interpretarea dată prin Decizia civilă nr. 2.431/24.04.2024 indicată supra nu poate fi extinsă și asupra prevederilor art. 100^1 alin. (5) din Legea nr. 273/2004, introduse prin art. I pct. 32 din Legea nr. 268/2020, pe de o parte, întrucât interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează un act administrativ (cu caracter normativ), respectiv normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, iar, pe de altă parte, întrucât din chiar considerentele Sentinței civile nr. 416/20.09.2022 a Curții de Apel Timișoara, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 2.431/24.04.2024, se desprinde ideea că Legea nr. 268/2020 limitează acordarea acestor stimulente exclusiv la ipoteza persoanelor care au copii adoptați prin hotărâri judecătorești rămase definitive după data intrării în vigoare a acestei legi (pag. 18-19 din Sentința civilă nr. 416/20.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. 591/59/2022). ... 25. Instanța de trimitere a subliniat că prin Decizia nr. 16 din 3 octombrie 2022 și prin Decizia nr. 12 din 19 iunie 2023, ambele pronunțate în recursuri în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat doar cu privire la probleme de drept similare, care pun în discuție aplicabilitatea în timp a legii noi, menționând, totodată, că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data pronunțării încheierii de sesizare. ... ...