Decizia CCR nr. 521/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală dau posibilitatea procurorului ierarhic superior să verifice, sub aspectul legalității și temeiniciei, rechizitoriul pe care l-a întocmit, în trecut, în calitate de procuror de caz, aspect ce determină încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale ale art. 132 alin. (1) care prevăd desfășurarea activității procurorilor potrivit principiului legalității și al imparțialității. Se arată că verificarea rechizitoriului presupune reluarea procesului de analiză efectuat de procurorul de caz, conform art. 322 din Codul de procedură penală, aspect ce reprezintă o garanție a faptului că inculpatul nu este trimis în judecată dacă probele privind vinovăția acestuia nu au fost administrate în mod legal. Or, efectuarea acestei verificări de către același procuror care a soluționat cauza în etapa urmăririi penale, în calitate de procuror ierarhic superior, este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al inculpatului. Referitor la dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală se susține că acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) prin faptul că restituirea cauzei la procuror se poate dispune doar dacă neregularitatea rechizitoriului atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, nu și pentru alte neregularități constatate și neremediate, în aceste din urmă situații judecătorul fiind obligat, potrivit art. 346 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, să dispună începerea judecății. Se mai susține că textul criticat încalcă principiul legalității, ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, prin faptul că permite începerea judecății pe baza unui rechizitoriu a cărui verificare a fost făcută de procurorul care l-a întocmit și care a realizat actele de urmărire penală în cauză. ...