Decizia CCR nr. 451/2019Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepției tinde la modificarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate, în sensul ca termenul procedural „de 3 zile de la înregistrarea dosarului“ să devină un termen substanțial, a cărui împlinire să atragă încetarea de drept a măsurii preventive. Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dacă obligația judecătorului de a se pronunța asupra măsurii preventive mai înainte de expirarea acesteia vine să preîntâmpine încetarea de drept a măsurii în situații în care s-ar impune menținerea ei, termenul de 3 zile este reglementat pentru a da ritmicitate procesului penal și pentru a asigura respectarea duratei rezonabile a procedurii judiciare. Deși cele două termene sunt obligatorii pentru judecător, depășirea lor nu determină sancțiunile prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală - decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen -, deoarece în procedura stabilită prin prevederile art. 207 din același cod, judecătorul de cameră preliminară nu exercită un drept, ci este chemat să îndeplinească o atribuție, aceea de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpatul trimis în judecată. Or, nefiind în ipoteza exercitării unui drept procesual, nu se poate vorbi despre decăderea din drept și nici despre nulitatea actului făcut peste termen. Așadar, dacă judecătorul se pronunță asupra măsurii preventive după ce durata acesteia a expirat, măsura va înceta de drept, însă nu ca efect al nulității încheierii judecătorești, ci ca urmare a împlinirii termenului pentru care fusese inițial luată. De asemenea, presupunând că procurorul se conformează dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală și că instanța verifică măsura preventivă mai înainte de expirarea ei, dar cu depășirea termenului de 3 zile de la înregistrarea dosarului, această întârziere nu este de natură să prejudicieze libertatea individuală a inculpatului, așa încât să justifice anularea încheierii judecătorești, întrucât, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, inculpatul se află sub puterea unei măsuri preventive legal dispuse și al cărei termen substanțial nu a expirat. În fine, menționează că, deși nu determină o sancțiune procedurală, depășirea de către judecătorul de cameră preliminară a termenelor prevăzute de dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia. ...