Decizia CCR nr. 422/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că admisibilitatea în principiu a recursului împiedică atacarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară, fiind vorba despre o cale de atac formală, iar nu efectivă, recursul declarat putând fi respins ca inadmisibil în principiu ori anulat, aspect ce arată că, în fapt, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt supuse unui recurs efectiv, ci potențial și condiționat de încadrarea sa în una dintre situațiile expres prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, instanța supremă neputând să soluționeze cauza pe fond. Arată că și dreptul la apărare este formal, recursul fiind declarat în condițiile în care partea nu cunoaște dacă acesta este admisibil în principiu. Mai arată, în același sens, că înscrisurile noi nu pot fi obținute de judecătorul sancționat decât din dosarul instrumentat disciplinar, la care însă acesta nu este parte, astfel că nu are dreptul să îl studieze sau să ceară eliberarea de copii conforme cu originalul. Prin urmare, înscrisurile noi nu pot fi depuse odată cu cererea de recurs sau cu întâmpinarea, ci doar la solicitarea instanței de recurs, recurentul fiind astfel privat de dreptul la apărare. Or, de vreme ce este decăzut din administrarea probei cu înscrisuri noi, recursul reprezintă o cale de atac iluzorie, și nu efectivă. ...