Decizia CCR nr. 418/2019Punctul 12

12. Or, cele două modificări aduse art. I pct. 2 [cu referire la art. 99 alin. (10) ] din lege nu vizează substanța reglementării, ci remediază o problemă de limbaj juridic și aduc un plus de precizie textului respectiv, realizându-se, astfel, o mai bună articulare a acestuia, fără să fie influențată soluția legislativă din redactarea inițială a legii. Prin urmare, este evident că intervenția legiuitorului a avut rolul de a asigura coerența limbajului juridic utilizat și de a elimina o formulare care în sine avea un caracter ambiguu cu privire la înțelesul și întinderea termenilor folosiți, iar această intervenție nu poate fi calificată ca fiind una de substanță în sensul de a consacra, elimina sau modifica o anumită soluție legislativă. ...