Decizia CCR nr. 400/2019Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Precizează că se critică sintagma „nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative“, context în care arată că legea prevede mai multe etape prin care se poate contesta decizia de imputare, respectiv: formularea contestației, care face și obiectul cauzei deduse judecății; plângere la comisia de jurisdicție a imputațiilor; acțiune în fața instanțelor de judecată. Față de această împrejurare, menționează că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, este compatibilă intervenția prealabilă a organelor administrative cu prevederile referitoare la procesul echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă procedura în fața acestor organe poate face ulterior obiectul unui control judiciar cu deplină jurisdicție. Or, potrivit legii și jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv Deciziei nr. 34 din 9 februarie 2016, există alternativ atât controlul unei jurisdicții administrative, cât și controlul instanței de judecată, după caz, în funcție de opțiunile justițiabilului. În ceea ce privește invocarea art. 16 din Constituție, principiul egalității în drepturi a cetățenilor vizează recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și obligații fundamentale, nu și identitate de tratament juridic asupra cărora se aplică aceste măsuri. ...