Decizia ÎCCJ nr. 192/2025 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 47. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, text legal potrivit căruia, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 48. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind următoarele condiții cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: (i) existența unui proces în curs de judecată, aflat în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... (iii) existența unei probleme de drept veritabile, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) condiția noutății problemei de drept; ... (v) chestiunea de drept să nu facă obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 49. Procedând la analiza admisibilității sesizării, din perspectiva primelor două condiții enunțate, se apreciază că acestea sunt îndeplinite. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la un tribunal, iar instanța învestită cu soluționarea apelului urmează să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, conform dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă. ... 50. De asemenea, se poate observa că problema de drept în discuție nu face obiectul unui recurs în interesul legii care să fi fost soluționat sau care să fie în curs de soluționare, fiind întrunită, astfel, și această condiție impusă de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 51. Totodată, de lămurirea problemei de drept depinde soluționarea în fond a cauzei, câtă vreme divergența de opinie dintre părțile litigante vizează existența sau inexistența obligației autorizării pentru introducerea în țară a metalelor prețioase și pietrelor prețioase, reglementată de prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 2 lit. f) din același act normativ și în ipoteza reimportului pe teritoriul vamal al Uniunii, sub forma produselor prelucrate, al mărfurilor exportate temporar în regim de prelucrare pasivă, conform prevederilor art. 259 din Codul vamal al Uniunii. ... 52. În ceea ce privește condiția de admisibilitate a existenței unei probleme de drept veritabile, s-a arătat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea unei interpretări diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale, al căror conținut sau a căror sferă de aplicare este discutabilă (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 53. Din perspectiva verificării premiselor acestei condiții, sub un prim aspect, trebuie identificată existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 20 din 5 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 23 aprilie 2021; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021; Decizia nr. 54 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 11 octombrie 2021; Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 23 mai 2024; Decizia nr. 35 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 4 iulie 2024). ... 54. În acest sens, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 6 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 3 martie 2020) s-a reținut astfel: „Per a contrario, când norma legală beneficiază de o redactare suficient de lămuritoare, îngăduindu-i judecătorului cauzei ca, uzând de metodele, regulile și argumentele de interpretare acceptate în teoria dreptului, să stabilească sensul și sfera de aplicare a normei ori regulii cutumiare în discuție, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pe temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă nu mai poate fi considerată admisibilă. Asumarea de către instanța supremă, în limitele îngăduite de aceste dispoziții legale, a rolului de partener al judecătorului de caz nu ar putea fi deci extinsă și la alte situații decât cele menționate, știut fiind că, sub temei constituțional, prerogativa și sarcina interpretării și aplicării legii incidente procesului cu a cărui soluționare a fost învestită îi revine, primordial, înseși instanței judecătorești sesizate conform regulilor de competență de către reclamant, fiind de principiu [art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă] că judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești, potrivit legii.“ ... 55. Simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 88 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018; Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021). ... 56. Rezultă așadar că, în procesul de interpretare și aplicare a normelor legale de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție rămâne unul excepțional și subsecvent, el putând fi îngăduit numai atunci când, în mod real, o chestiune de drept determinantă pentru soluționarea pe fond a cauzei nu apare ca fiind, prin raportare la dispozițiile legale din care aceasta derivă sau în care este conținută, îndeajuns de clară, generând dificultăți veritabile de înțelegere a ei și, din acest motiv, având vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară. ... 57. În legătură cu sesizarea ce face obiectul cauzei de față, această condiție legală nu este îndeplinită, dispozițiile normative supuse interpretării fiind îndeajuns de clare și complete, astfel că ele îngăduie judecătorilor cauzei să le determine, fără semnificative dificultăți, înțelesul, limitele de aplicare și efectele. ... 58. În speță, chestiunea de drept se rezumă, în esență, la a determina dacă legiuitorul a înțeles să excludă sau nu din sfera de aplicare a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 2 lit. f) din același act normativ și raportate la cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, ce reglementează obligația de obținere a autorizației pentru introducerea în țară a metalelor și a pietrelor prețioase, ipoteza bunurilor (bijuterii, în contextul particular al cauzei ce face obiectul dosarului în care a fost formulată sesizarea din cauza pendinte) produse în urma prelucrării unor materii prime în cadrul regimului de perfecționare pasivă reglementat de art. 259 din Codul vamal al Uniunii și reintroduse în țară ca etapă finală a acestui regim. ... 59. Instanța de trimitere a învederat că dificultatea în interpretarea chestiunii de drept deferite examinării în mecanismul de unificare jurisprudențială pendinte ar rezulta din incidența concomitentă a dispozițiilor legale care reglementează regimul perfecționării pasive și a celor referitoare la obligativitatea obținerii autorizației pentru introducerea în țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase, Tribunalul Maramureș apreciind că acest din urmă act normativ nu ar fi fost adoptat în considerarea regimului vamal special al perfecționării pasive, ci în considerarea regimului vamal de drept comun. ... 60. În esență, în justificarea îndeplinirii condiției existenței unei probleme de drept veritabile este invocată o neclaritate a dispozițiilor din materia operațiunilor cu metale prețioase reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, precum și o necorelare a acestora cu dispozițiile cuprinse în art. 259 din Codul vamal al Uniunii. ... 61. Înalta Curte reține că instanța de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi îngăduie interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, de dispoziții neclare sau incomplete care să reprezinte un veritabil obstacol pentru judecătorii căii de atac în determinarea relației dintre cele două acte normative. ... 62. Conținutul întrebării formulate de Tribunalul Maramureș, coroborat cu argumentele evocate prin Încheierea din 13 decembrie 2024, relevă următoarele elemente ce, în opinia instanței de trimitere, generează dificultăți serioase de interpretare a textelor normative supuse analizei: – raportul dintre sfera de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 și sfera de aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 259 din Codul vamal al Uniunii, ce reglementează regimul de perfecționare pasivă; ... – modul de corelare a utilizării, pe de o parte, a sintagmei „introducere în țară a metalelor și pietrelor prețioase“ în cuprinsul art. 2 pct. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, cu utilizarea, pe de altă parte, a sintagmei „mărfurile exportate temporar trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii“ în cuprinsul alin. (3) al art. 259 din Codul vamal al Uniunii; ... – modul de corelare a normelor cuprinse în art. 259 din Codul vamal al Uniunii cu cele cuprinse în art. 2 pct. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, din perspectiva includerii sau neincluderii perfecționării pasive și, cu precădere, a etapei acesteia de reimport pe teritoriul vamal al Uniunii, sub forma produselor prelucrate, al mărfurilor exportate temporar, în categoria activității de producție, comerț sau prestări de servicii cu metale prețioase și pietre prețioase realizate de un operator economic; ... – identificarea naturii juridice a bijuteriilor produse în urma prelucrării unor materii prime în cadrul regimului de perfecționare pasivă. ... ... 63. În analiza acestor aspecte se reține, într-o primă etapă, că identificarea sferei de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 nu prezintă un grad de dificultate suficient spre a justifica activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare pendinte, prevederile art. 1 ale acestui act normativ, evocate și de către instanța de trimitere prin punctul de vedere exprimat, fiind suficient de clare în identificarea voinței legiuitorului, care poate fi determinată, de altfel, și ca urmare a examinării expunerii de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România. ... 64. În cuprinsul acestei expuneri de motive s-a arătat că scopul adoptării ordonanței indicate supra a fost cel al reglementării, în conformitate cu standardele Uniunii Europene, a circulației, producției și deținerii oricărei forme a metalelor prețioase în România, de la obiecte și bijuterii până la lingouri și colecții numismatice din metale prețioase, prin dispozițiile normative propuse urmărindu-se, printre altele, stabilirea unui cadru legal modern și permisiv pentru efectuarea operațiunilor cu metale prețioase. Totodată, a fost evidențiată necesitatea certificării calității metalelor prețioase și controlul produselor de acest fel ce se comercializează în economie, în scopul eliminării circulației falsurilor și fraudării persoanelor fizice și juridice. ... 65. Pe de altă parte, nici determinarea scopului reglementării, prin prevederile art. 259 din Codul vamal al Uniunii, a beneficiului regimului de perfecționare pasivă, inclusiv în raport cu obligația stabilită prin dispozițiile art. 211 din același act normativ de obținere a autorizației pentru utilizarea acestui regim de perfecționare, nu prezintă gradul de dificultate impus pentru activarea mecanismului procesual al pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 66. În acest sens se reține că Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, cu modificările și completările ulterioare, conține prevederi ce evidențiază domeniul de aplicare a legislației vamale, misiunea vămii și definițiile relevante materiei, iar în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene pot fi identificate hotărâri ce conferă elemente suficiente în vederea stabilirii fundamentului reglementării acestui regim vamal. ... 67. Prin considerentele expuse în pct. 38-40 ale Hotărârii Curții din 21 iulie 2016, Argos Supply Trading BV C-4/15, citate mai sus, a fost evidențiat faptul că finalitatea regimului vamal al perfecționării pasive este cea a evitării taxării vamale a mărfurilor exportate în vederea perfecționării la momentul reimportării lor pe teritoriul Uniunii. ... 68. Deși prin sus-indicata hotărâre au fost interpretate prevederile art. 145 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, ce a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat), la rândul său abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte reține că, din perspectiva aspectelor relevante analizei incidente în determinarea scopului reglementării, configurația actuală a instituției perfecționării pasive prevăzute de art. 259 din Codul vamal al Uniunii nu diferă, în mod substanțial, de cea cuprinsă în art. 145 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborat cu art. 114 alin. (2) lit. (c) prima, a doua și a treia liniuță din același act normativ, și nici de cea evidențiată de art. 171 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat). ... 69. În continuare, Înalta Curte apreciază că nici aspectul utilizării, pe de o parte, a sintagmei „introducere în țară a metalelor și pietrelor prețioase“ în cuprinsul art. 2 pct. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, iar, pe de altă parte, a sintagmei „mărfurile exportate temporar trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii“ în cuprinsul alin. (3) al art. 259 din Codul vamal al Uniunii nu prezintă gradul de dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. ... 70. În acest sens se observă că există, în cuprinsul ambelor texte normative indicate anterior, elemente suficiente pentru a lămuri și corela sintagmele utilizate în acestea, punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere asupra chestiunii de drept nefiind astfel conceput încât să demonstreze o reală dificultate în a discerne care posibilă interpretare a sintagmelor în discuție este cea mai adecvată. Totodată, din încheierea de sesizare a instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile se desprinde faptul că prevederile legale indicate supra sunt clare din punct de vedere terminologic, fără a exista dificultăți în aplicarea metodelor de interpretare literală și teleologică. ... 71. De asemenea, se reține că nici argumentele evocate de apelanta-petentă privind pretinsa lipsă de corelare a normelor vamale cuprinse în prevederile art. 259 din Codul vamal al Uniunii cu cele cuprinse în art. 2 pct. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, din perspectiva includerii sau neincluderii perfecționării pasive și cu precădere a etapei acesteia de reimport pe teritoriul vamal al Uniunii, sub forma produselor prelucrate, al mărfurilor exportate temporar în categoria activității de producție, comerț sau prestări de servicii cu metale prețioase și pietre prețioase realizate de un operator economic, nu sunt de natură să confere chestiunii de drept ce face obiectul sesizării nivelul de dificultate impus de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 72. Examinarea comparativă a prevederilor indicate anterior îngăduie cunoașterea elementelor esențiale de diferență între ipotezele avute în vedere de cele două texte normative, facilitând corecta lor interpretare. De altfel, punctul de vedere al instanței de trimitere conține, în privința problemei supuse analizei, o analiză complexă și un examen real al cauzei, o argumentație clară, ce reflectă un raționament logico-juridic asumat și solid, în cadrul căruia nu sunt identificate impedimente în procesul de interpretare și aplicare a legii, astfel încât, din modul în care instanța de trimitere a formulat acest punct de vedere, nu rezultă că aceasta se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale supuse examinării. ... 73. De altfel, voința legiuitorului de a include introducerea în țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase în categoria activităților de producție, comerț sau prestări de servicii rezultă în mod facil din coroborarea prevederilor art. 2 pct. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 cu cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011. ... 74. Cât privește efectele produse de etapa perfecționării pasive reprezentate de procesul de prelucrare a materiei prime în planul identificării naturii juridice a bijuteriilor astfel obținute, Înalta Curte observă că prin încheierea de sesizare se aduce în discuție, din această perspectivă, o problemă a cărei premisă esențială o reprezintă analiza unui aspect de fapt, ce nu poate primi o dezlegare de principiu în cadrul mecanismului pendinte. ... 75. Drept urmare, se reține că nu se poate constata ca fiind îndeplinită condiția ca sesizarea să aibă ca obiect o veritabilă chestiune de drept care să poată primi o dezlegare de principiu. ... 76. În concluzie, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, operațiunea de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe care caracterizează fiecare litigiu făcând parte din activitatea curentă a instanței de judecată, neputând fi transferată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 77. În considerarea argumentelor expuse se constată că procedura de unificare a practicii judiciare, reglementată de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, nu poate fi valorificată atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei jurisprudențe neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel încât sesizarea analizată nu este admisibilă, nemaifiind astfel necesară analiza condiției noutății problemei de drept. ... ...