Decizia ÎCCJ nr. 76/2017 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 55. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 56. Potrivit acestor dispoziții legale, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 57. Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 58. Verificarea admisibilității sesizării relevă îndeplinirea doar în parte a condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 59. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, Curtea de Apel Iași - Secția civilă, titularul sesizării, învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca fiind tardiv formulată acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor, aplicând dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 60. În absența oricărei justificări a instanței de trimitere cu privire la faptul că litigiul se judecă în ultimă instanță, verificarea admisibilității sesizării în conformitate cu acest criteriu fiind lăsată în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că, potrivit art. 132 alin. (9) , modificat prin art. 18 pct. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea judecătorească pronunțată în această materie este supusă numai apelului. Prin urmare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă, cu consecința că sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță, aflate în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit cu soluționarea acestuia. ... 61. În privința condiției referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării se impun anumite precizări, care conturează concluzia neîndeplinirii acestei cerințe. ... 62. Evaluarea acestei condiții, în absența unei definiții a noutății chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a instanței supreme (Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iunie 2015, Decizia nr. 19 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 19 octombrie 2015, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 63. Pentru determinarea caracterului noutății trebuie verificat dacă o instanță este învestită să se pronunțe asupra chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită pentru prima dată sau problema de drept a primit deja o dezlegare din partea instanțelor învestite cu soluționarea unor cauze similare. Analiza are relevanță în considerarea funcției mecanismului hotărârii prealabile, comparativ cu mecanismul recursului în interesul legii pentru a evita paralelismul și suprapunerea celor două proceduri de asigurare a unei practici judiciare unitare. ... 64. În acest context, în considerarea scopului, finalității și condițiilor de admisibilitate distincte ale celor două proceduri instituite de legiuitor pentru asigurarea practicii judiciare unitare, trebuie reamintite elementele de diferențiere dintre cele două mecanisme de unificare a jurisprudenței. Astfel, dacă hotărârea prealabilă are ca scop preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare prin exercitarea unui control a priori, recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja existentă, efectuând un control a posteriori. ... 65. În cauză se constată că, în încheierea de sesizare a Curții de Apel Iași - Secția civilă, titularul sesizării indică două hotărâri prin care alte instanțe au pronunțat decizii prin care au interpretat și aplicat dispozițiile legale a căror interpretare se solicită prin sesizarea formulată. ... 66. Pe de altă parte, hotărârile judecătorești identificate în cuprinsul capitolului „Jurisprudența instanțelor naționale“ relevă existența pe rolul unor curți de apel a unei practici judiciare consistente, dar neunitare, astfel încât chestiunea de drept a cărei interpretare se solicită și-a pierdut caracterul de noutate, iar scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins - ceea ce pune în discuție și eficacitatea utilizării procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, mecanismul la care se poate apela fiind recursul în interesul legii. ... 67. Prin urmare, în acord cu jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 29 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 19 decembrie 2016, Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017), în considerarea specificului procedurii reglementate prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată a mai fost anterior dedusă judecății, iar instanțele naționale, prin utilizarea mecanismului de interpretare a legii, au procedat la interpretarea și aplicarea normei juridice considerate de titularul sesizării ca prezentând dificultăți ce ar necesita o rezolvare de principiu, rezultă că problema de drept care formează obiectul sesizării nu îndeplinește condiția noutății. ... 68. În egală măsură, problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei rezolvări de principiu. ... 69. În această privință, în jurisprudența sa (Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 13 februarie 2015, Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.188/1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), instanța supremă a subliniat că prin mecanismul reglementat de dispozițiile legale anterior menționate trebuie să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată pentru interpretarea unei norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare, deoarece scopul acestei proceduri îl constituie împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materia chemată să se pronunțe. ... 70. Reglementând procedura de judecată, dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă prevăd că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată, după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, iar în conformitate cu teza a II-a același articol încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. ... 71. Prin urmare, instanța de trimitere are obligația identificării chestiunii de drept ce se solicită a fi interpretată, caracterizarea aspectelor privind noutatea acesteia în planul identificării și aplicării sale, precum și a dificultății interpretării problemei de drept și a modului în care această dezlegare determină soluționarea cauzei pe fond. ... 72. Verificarea încheierii de sesizare din această perspectivă relevă faptul că, aparent, titularul sesizării procedează la analizarea condițiilor de admisibilitate în conformitate cu art. 519 din Codul de procedură civilă, arătând că sunt îndeplinite aceste cerințe, deoarece de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 depinde soluționarea pe fond a cauzei pentru că pârâta a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, iar prima instanță a admis această excepție. ... 73. Se apreciază că problema de drept enunțată este nouă, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acesteia printr-o altă hotărâre, jurisprudența existentă în materie este anterioară dispozițiilor noului Cod civil, care prin art. 1.252 instituie o prezumție de nulitate relativă, iar în acest context nou există o îndoială reală cu privire la posibilitatea de a aplica această jurisprudență și asupra interpretării corecte ce trebuie dată normei de drept supuse interpretării. ... 74. După reluarea integrală a considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță se arată punctul de vedere al reclamantei, iar la capitolul denumit „Punctul de vedere motivat al completului de judecată“ sunt redate dispozițiile a căror interpretare se solicită, precum și prevederile art. 1.250-1.252 din Codul civil, considerate ca fiind alte norme de drept intern relevante pentru analiză. ... 75. Deși în preambulul încheierii de sesizare sunt indicate două decizii ale Curții de Apel Iași - Secția civilă, pronunțate în aceeași materie, titularul sesizării precizează că la această instanță nu există jurisprudență cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, apoi sunt prezentate citate din considerentele unor decizii pronunțate de alte instanțe cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 113 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006. ... 76. Totodată, sunt prezentate citate din două articole publicate în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2011 și în Curierul judiciar nr. 11/2012, invocate de altfel și de tribunal în sentința pronunțată, fără o concluzie proprie în legătură cu aceste aspecte. ... 77. În final, titularul sesizării concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru a admite sesizarea formulată de reclamantă. ... 78. Regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă obligă instanța de trimitere să arate motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, punctul de vedere al completului de judecată, din care să rezulte explicit îndeplinirea cerințelor privind noutatea și dificultatea aplicării unor dispoziții legale în vigoare din anul 1990 și, respectiv, anul 2006, precum și dezvoltarea argumentelor pentru care se apreciază că este necesară o dezlegare de principiu, deși în această perioadă problematica a fost analizată de instanțele învestite cu soluționarea acțiunilor având ca obiect anularea hotărârii adunării generale. ... 79. Evocarea unor opinii doctrinare nu reprezintă și nu suplinește punctul de vedere al completului de judecată, motiv pentru care în jurisprudența sa Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că încheierea care nu cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării și punctul de vedere al completului asupra chestiunii de drept nu îndeplinește condițiile pentru declanșarea mecanismului prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă (Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.188/1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015, și Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.408/1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015), ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării. ... 80. În conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată și al pârâților. ... 81. Prin urmare, completul de judecată nu își poate limita rolul la preluarea necritică a cererii formulate de parte și la transmiterea acesteia către Înalta Curte de Casație și Justiție, ci este obligat, potrivit dispozițiilor legale invocate, să prezinte punctul de vedere propriu cu privire la problema în legătură cu care s-a formulat sesizarea, condiție neîndeplinită de instanța de sesizare. ... 82. În egală măsură, îndoiala completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei cu privire la aplicarea jurisprudenței existente în materie anterior dispozițiilor art. 1.252 din Codul civil, care instituie o prezumție de nulitate relativă, în absența oricărui argument care să demonstreze că problema de drept este nouă - deși criteriul vechimii reglementării nu este determinant pentru a se concluziona în sens contrar -, conturează concluzia neîndeplinirii acestei cerințe, dar și a oricărei preocupări a titularului sesizării de a proceda la o analiză proprie din care să rezulte dacă și în ce măsură prin noul Cod civil s-a modificat substanțial regimul juridic al nulității actului juridic civil sau, dimpotrivă, s-a realizat o codificare a orientărilor doctrinare și jurisprudențiale existente în materia nulităților. ... 83. În aceeași ordine de idei, problema de drept trebuie să fie reală, și nu aparentă, să prezinte un anumit grad de dificultate, să vizeze posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare incomplete sau incidența unor principii generale ale dreptului, care prin conținut sau sfera de acțiune sunt discutabile (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 1.011/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 84. Prin urmare, nu este lipsit de relevanță faptul că alte instanțe de judecată, respectiv alte complete de judecată ale aceleiași instanțe au aplicat aceste dispoziții legale a căror interpretare se solicita. Fără a nega posibilitatea că, prin ipoteză, într-un caz particular aplicarea acestora poate genera dificultăți, totuși soluția nu o reprezintă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în defavoarea prerogativei instanțelor judecătorești de a interpreta și aplica ele însele legea, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, prin utilizarea mecanismului de interpretare a actelor normative și realizarea raționamentului judiciar de aplicare a dispozițiilor legale (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 602/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.793/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017, Decizia nr. 41 din 29 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.154/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, Decizia nr. 38 din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.552/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 14 decembrie 2016), evitând astfel suspendarea inutilă a soluționării cauzei până la pronunțarea hotărârii asupra sesizării. ... 85. În cazul analizat, determinarea naturii interesului ocrotit și, prin consecință, a caracterului nulității - absolute sau relative - reprezintă un exercițiu de interpretare și aplicare a legii, exercițiu care nu poate și nu trebuie să fie abandonat sau înlocuit cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 86. În concluzie, se apreciază că sesizarea Curții de Apel Iași - Secția civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, a noutății acesteia și la exprimarea punctului de vedere argumentat al instanței de trimitere, fiind prin urmare inadmisibilă. ... ...