Decizia CCR nr. 324/2019Punctul 21

21. În subsidiar, în ceea ce privește solicitarea expresă a autoarei excepției de lămurire a înțelesului și a modalității de aplicare a considerentului cuprins în paragraful 18 din Decizia Curții Constituționale nr. 742 din 3 noiembrie 2015, anterior citată, potrivit căruia venitul obținut din calitatea de consilier local este doar impozabil, Curtea reține că decizia amintită a avut ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevederi legale criticate din perspectiva instituirii unui regim diferit de salarizare a consilierilor locali, pe de o parte, și a primarilor, pe de altă parte. Astfel, statuarea Curții referitoare la caracteristica indemnizației de consilier local de a fi supusă doar impozitării a vizat întregul context al analizării criticilor de neconstituționalitate specifice cauzei respective, prin analizarea comparativă a activității desfășurate în cadrul unei funcții elective, cu caracter de permanență, cum ar fi cea de primar, senator sau deputat, pe de o parte, și calitatea de consilier în cadrul autorităților deliberative locale sau județene. Prin urmare, s-a statuat că activitatea desfășurată de consilierul local/județean nu este o activitate profesională care se desfășoară în baza unui contract de muncă, ci a unui mandat care stă la baza activității aleșilor locali, și din această perspectivă strictă, a comparației cu un raport de muncă, Curtea a statuat că indemnizației de consilier îi este aplicabil doar regimul juridic al impozitării, comun cu cel aplicat salariului. Așadar argumentația reținută în paragraful 18 al deciziei amintite a vizat, în esență, faptul că indemnizația primită de consilierul local sau județean, deși nu are caracter salarial, este supusă impozitării. Prin urmare, instituția popririi, aplicată în ceea ce privește sumele de bani datorate debitorului (în speță, consilierul local care are calitatea de debitor într-un raport juridic de urmărire silită) de terțul poprit (unitatea administrativ-teritorială), în temeiul unor raporturi juridice care preexistă raportului obligațional ce face obiect al urmăririi silite (mandatul în baza căruia este desfășurată activitatea aleșilor locali, respectiv consilierii locali sau județeni), nu a făcut obiectul analizei în Decizia Curții Constituționale nr. 742 din 3 noiembrie 2015, paragraful 18. ...