Decizia CCR nr. 327/2019Punctul 18

18. Analizând textul de lege criticat, Curtea reține că acesta reglementează o formă a partajului bunurilor coproprietate forțată, care în acest caz se face numai prin buna învoială a coproprietarilor, fiind exclus partajul judiciar [a se vedea și art. 632 alin. (3) din Codul civil]. Referitor la cazul coproprietății forțate asupra părților comune ale clădirilor, Curtea reține că, potrivit art. 2 lit. p) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 30 iulie 2018, sunt părți comune acele porțiuni din clădire și/sau din terenul aferent acesteia care nu sunt proprietăți individuale și sunt destinate folosinței tuturor proprietarilor sau unora dintre aceștia, precum și alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună. Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu proprietățile individuale, care constituie bunurile principale. Toate părțile comune formează obiectul proprietății comune. Părțile comune nu pot fi folosite decât în comun și sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată. De asemenea, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, precum și enumerării exemplificative a părților comune care fac obiectul coproprietății forțate din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, cuprinse în art. 649 din Codul civil, spațiile comune ale clădirii cu mai multe locuințe sunt, potrivit naturii și destinației, în folosința comună a tuturor coproprietarilor imobilului. Pentru aceste considerente Curtea nu poate reține încălcarea principiului legalității, instituit prin art. 1 alin. (5) din Constituție. Așadar, coproprietatea forțată asupra părților comune ale clădirilor, ca modalitate juridică a dreptului de proprietate privată, există dincolo de voința proprietarilor, având ca obiect bunuri accesorii care, prin natura sau destinația lor stabilă, servesc pentru normala folosință a bunurilor principale, fiind utilizate, în comun, de către coproprietari. Prin urmare, este justificată încetarea unei astfel de coproprietăți forțate numai prin buna învoială a părților, astfel încât reglementarea, în acest sens, a partajului convențional intră în marja de apreciere a legiuitorului, justificat de regimul juridic al coproprietății forțate și perpetue, astfel cum a fost evidențiat anterior. ...