Decizia CCR nr. 286/2019Punctul 7

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători consideră că specific încadrării juridice în discuție, a cărei conformitate cu Legea fundamentală este pusă sub semnul îndoielii, este faptul că aceasta privește faptele prevăzute de infracțiunea tip (abuz în serviciu) săvârșite de persoane care exercită, singure sau împreună cu alte persoane, în cadrul „altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat“, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Împrejurarea că legiuitorul a sancționat mai sever săvârșirea acestui tip de infracțiuni, prin comparație cu faptele ce s-ar încadra în norma de incriminare prevăzută de art. 308 coroborat cu art. 297 din Codul penal, nu are semnificația juridică a unei ocrotiri deficitare a proprietății private a statului față de cea aparținând persoanelor fizice, nici nu poate fi considerată a încălca drepturile funcționarilor publici ce activează în cadrul unui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, neputându-se susține că aceștia beneficiază de o protecție juridică diferită față de restul funcționarilor publici sau persoanelor care nu îndeplinesc acest tip de însărcinări. Instanța apreciază că rațiunea pentru care legiuitorul a instituit un tratament sancționator mai sever pentru faptele de abuz în serviciu săvârșite de funcționarii prevăzuți la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal este aceea a periculozității sociale sporite a acestor fapte, dată de împrejurarea că persoanele arătate sunt chiar cele chemate să protejeze bunurile pe care le administrează, prin aceea că au atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al persoanelor juridice în cadrul cărora activează. ...