Decizia CCR nr. 284/2019Punctul 19

19. Autorii excepției mai susțin că textele de lege contravin prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție. În acest sens arată că sintagmele „nu se acordă“ și „nu se aplică“ nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât, fără a abroga dispozițiile art. 20 alin. (1) din anexa VII secțiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul îndeamnă la nerespectarea acestora, fără a se înscrie în niciunul dintre evenimentele legislative prevăzute în cadrul Legii nr. 24/2000. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, că „dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept“. În susținerea celor mai sus arătate, autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la condiția de claritate și previzibilitate a normei legale (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României). De asemenea, se arată că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a statuat că „deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“. ...