Decizia CCR nr. 616/2018Punctul 30

30. În continuare, autorii susțin că textele de lege supuse analizei de constituționalitate sunt lipsite de previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție. În acest sens, arată că sintagmele „nu se acordă“ și „nu se aplică“ nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât, fără a abroga dispozițiile art. 20 alin. (1) din anexa VII secțiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul îndeamnă la nerespectarea acestora, fără a se înscrie în niciunul dintre evenimentele legislative prevăzute în cadrul Legii nr. 24/2000. Formularea ambiguă a textelor de lege permite judecătorilor să „legifereze“, respectiv să adauge la lege. Judecătorul este constrâns să stabilească el însuși, pe cale jurisprudențială, în afara legii, substituindu-se legiuitorului. Astfel, în practică au rezultat două soluții: unele instanțe au considerat că dispozițiile de lege criticate nu suspendă acordarea drepturilor, în timp ce altele au considerat că suspendă. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a arătat, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, că „dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept“. ...