Decizia CCR nr. 285/2019Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.118/2017, care solicită admiterea acesteia. În acest sens susține că dispozițiile criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece sunt lipsite de previzibilitate și claritate, sens în care invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, noțiunea de „comerciant“ nu mai are reglementare, în prezent folosindu-se noțiunea de „profesionist“. Precizează că, atât în Legea nr. 161/2003, cât și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, regăsim noțiunea de „comerciant“, ceea ce creează confuzie. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015, prin care s-a constatat că noțiunea de „raport comercial“ nu mai este expres definită de legislația în vigoare, fiind lipsită de claritate și previzibilitate. Totodată, susține că dispozițiile de lege criticate reprezintă restrângeri ale unor drepturi fundamentale, și anume ale dreptului la muncă, ale dreptului de a fi ales și ale libertății economice. Or, potrivit art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale se realizează în anumite condiții expres prevăzute de Legea fundamentală. Cât privește dispozițiile art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010, arată că instanța de contencios constituțional a statuat, în jurisprudența sa constantă, că normele de tehnică legislativă impun ca textul să fie clar, fluent și inteligibil, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Consideră că dispozițiile de lege criticate, din Legea nr. 161/2003, încalcă și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, față de împrejurarea că reglementează același tratament juridic, atât pentru comercianții care realizează profit prin desfășurarea unei activități economice, cât și pentru cei care nu realizează profit, ceea ce conduce la discriminări. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Codul civil, este considerat profesionist cel care exploatează o întreprindere. Per a contrario, cel care nu îndeplinește condițiile prevăzute în Codul civil nu poate fi denumit profesionist. Or, în situația în care persoana care deține o funcție publică nu exercită efectiv o activitate economică și nu realizează profit, nu există pericolul afectării integrității în exercitarea funcției publice. În final, susține că textele de lege criticate încalcă și dreptul la muncă și dreptul de a fi ales, prin raportare la art. 53 din Constituție, deoarece pierderea exercițiului funcției publice și decăderea din dreptul de a fi ales pe o perioadă de 3 ani conduc la depășirea limitelor prevăzute de art. 53 din Constituție. ...